vineri, 18 septembrie 2009

claxoane la nuntă

zilele trecute mă bâzăie un prieten, agitat și nervos. "scrie și tu de mârlanii care claxonează la nunți, că nu-i mai suport". a urmat un șir lung de caracteristici ale acestora, pe care autocenzura mea nu poate să le reproducă :P m-a bușit râsul instantaneu. în primul rând pentru că sunt obișnuită să locuiesc în zone cu multă poluare fonică, așa că nu prea mai fac diferența între claxonul ambulanței, al șoferilor stresați sau al nuntașilor efervescenți. automat mi-am adus aminte de mașinile împodobite cu păpuși și flori lipite cu scotch și am început să râd în hohote. combinația de tradiție comunistă (?) și mult zgomot mi se pare atât de kitch-oasă încât nu pot avea altă reacție. în plus îmi imaginam prietenul extrem de furios și situația devenea și mai hazlie. :)) după ce m-am calmat, am încercat să găsesc explicații pentru claxonatul la nunți. după mine nu este decât o prelungire zgomotoasă a celuilalt obicei, al muzicanților. care își încep dimineața la mire, după care colindă după nași și mireasă. nu este decât o celebrare a bucuriei și fericirii: unii că se iau, alții că-s părtași și părinții, că scapă în sfârșit de prunci :D și mai este o modalitate de a atrage atenția tuturor într-o zi considerată specială. că acum unele energii sunt cam negative, din cauză de prea mult zgomot, e un risc asumat.

Beauty says: bineînțeles că pot exista și alte modalități de a atrage atenția, într-un mod mai elegant...

 
Beauty says © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina