toată ziua m-am împiedicat de cabluri. dacă nu era cel de internet, era cel de la radio. ultima oară am plonjat prin cameră, de parcă aș fi vrut să prind o minge de volei... cu mâna pe cablul buclucaș, indecisă dacă să îl tai sau să îl aranjez, mi-am amintit într-o fracțiune de secundă de internetul mobil. îl folosisem în aceeași dimineață, atentă cu un ochi la autobuzul care urma să apară și cu celălalt la știrile de pe ecran. și m-am simțit imediat ca Neo în Matrix. conectată la un sistem. în permanență. folosind cabluri mai mult sau mai puțin vizibile.
Beauty says: senzația e cel puțin ciudată...
0 comments:
Trimiteți un comentariu