doar un gând

iar am probleme cu timpul. și cu răbdarea. aș vrea ca lucrurile bune să se întâmple alaltăieri și cele rele într-un viitor extrem de îndepărtat. în realitate, culmea, ele au propria lor personalitate. :P și nu prea țin cont de ce vreau eu. deși uneori am senzația că eu sunt păpușarul șef. să vă dau un exemplu: sunt cu niște hârtii într-o mână și cu o cană plină, în cealaltă. în timp ce mă întind să pun cana pe birou, într-o fracțiune de secundă îmi trece prin cap că s-ar putea să mă împiedic la un moment dat, și conținutul cănii să ajungă pe laptop. zâmbesc ușor și dau din mână, în timp ce-mi zic în gând: eh, da, nu o să se întâmple. mă întorc, schimb câteva replici și când dau să vin înapoi, agăț colțul biroului și, ați ghicit, cafeaua este cât pe ce să dea pe dinafară din cană. o simplă întâmplare? nu atunci când se repetă cu regularitate. premoniție? nu, că nu sunt Sandra Bullock. :D lucrurile care se întâmplă sunt de fapt produsul propriei noastre minți? posibil...

Beauty says: și atunci de ce nu se întâmplă mai repede???