apelative și abordări

fato... fato făăăă... degeaba te-ai mutat la oraș, dacă tot ca la țară se urlă după tine... iar tu zâmbești ca proasta, în timp ce îți fluturi silicoanele și miști din fese pe sub pantalonași. banuiesc că nu știi că odinioară toate muierile erau apelate cu femeie. sau fă, că era mai scurt și mai eficient. trebuia să latre bărbatul un făăăăăăă spus energic și ea stătea drepți, mai ceva ca soldatul în prima zi după încorporare. bănuiala mea e că fă provine de la tufă, că, deh, starea vegetativă era la mare preț odinioară... dar parcă feminismul este în floare, nu???

drăguțo... în mod normal e ceva de bine să te facă cineva drăguță. e chiar mai fain decât frumoasă, pentru că nu e atât de pretențios, dar e drăguț... mic, simpatic, care îți aduce instant zâmbetul pe buze... când e folosit ca apelare, capătă subit conotații peiorative... și rimează cu șterge-o/ plimbă ursul.

Beauty says: mai știu și altele, dar le las pe altă dată :D