miercuri, 28 aprilie 2010

memories


melodia lui Reamonn îmi trezește amintiri de demult. gonind pe autostradă în Germania, cafeaua aburind lângă bretzel, vocea animatorului de la radio-ul nemțesc oferind ca premii excursii în Tunisia...

Beauty says: beautiful memories

luni, 26 aprilie 2010

colecționarul


mi-am permis să preiau această poză de pe o rețea socială. mi s-a părut haioasă și bună pentru un studiu de caz. să vedem elementele de bază: avem o bibliotecă și multe cărți (colecțiile de odinioară, probabil moștenite și cărțile care s-au vândut cu Adevărul/ Jurnalul șamd), avem un mesaj subliminal pe tricou, avem o postură extrem de regizată și avem o mimică, la fel regizată.

Beauty says: la ce vă gândiți când vă uitați la această poză?

duminică, 25 aprilie 2010

despre blog

după un capuccino, un suc de portocale și niște fursecuri, m-am hotărât să "dau din casă" și să vă împărtășesc câteva idei despre acest blog. în esență este un blog personal, prin care exprim opinii personale față de subiecte legate în general de comunicare, relaționare și online. odinioară jurnalele se țineau în caiete cu coperți groase și închise cu un lacăt micuț. de când cu platformele online, gratis și ușor de gestionat, jurnalele au trecut online. sunt mai ușor de scris, de șters, de modificat, și, în ultimă instanță, devin un instrument în jurul căruia poți crea comunități de persoane interesate de același subiect. sau dezinteresate. dar ăsta deja e un alt subiect. :D altfel spus, da, sunt subiectivă, căci percepția este un proces în sine subiectiv. da, ceea ce scriu e ceea ce gândesc, care rezidă din educația pe care am primit-o, din experiențele prin care am trecut și din doza de naivitate și nonconformism la care țin. dacă vă place sau nu, dacă vă incită, vă face să gândiți sau să reacționați, dacă vă irită sau vă lasă reci rămâne la latitudinea voastră. 


Beauty says: e doar un blog.

miercuri, 21 aprilie 2010

prin tot ceea ce facem, comunicăm

ok, lumea nu este formată preponderent din doctoranzi și persoane cu IQ ridicat. am înțeles asta. societatea a fost și este construită pe efortul celor mulți și săraci cu duhul. a persoanelor care o viață întreagă lucrează pentru a-și satisface nevoile de bază. care trăiesc în paradigme simple, și pot fi, cel puțin la nivel teoretic, mai fericiți, într-un timp mult mai scurt. aceasta nu este însă o scuză pentru lipsa de bun simț (oare ce mai este și cât mai valorează bunul simț în ziua de azi??) și nici pentru comutarea instant între rolurile de analfabet - literat. căci se pare că există o categorie semnificativă a celor care își imaginează comunicarea ca pe o activitate la semnal: acum, vorbim/ scriem corect, după semnalul sonor, vorbim/ scriem cum ni se pare mai familiar și relaxant... de regulă, cu foarte multe greșeli, ca și cum nu am fi terminat mulți ani de școală... scuza evidentă (wtf??!!): sunt pe mess, aici normele nu mai contează...


Beauty says: dacă vrei să fii perceput ca analfabet, problema ta...

duminică, 18 aprilie 2010

te vreau

să-mi încălzești picioarele într-o noapte friguroasă de mai
să mă muști ușor de ureche și să îmi șoptești că mă iubești
să-mi ștergi lacrimile amare și să mă faci să râd

Beauty says: te vreau aici, acum.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

câte kg e normal?

normalitatea secolului 17 (Rubens)

normalitatea secolului 19 (Renoir)


normalitatea anilor 2000

normalitatea anilor 2000+

Beauty says: cine mai poate zice ce este normal în ziua de azi?

vineri, 16 aprilie 2010

nu da cu piciorul norocului

fetelor, norocul e pe noi! s-a deghizat sub formă de milionar, și-a tras profil pe net și s-a pus pe căutat. interesul lui e atât de mare, încât o rupe binișor pe limba locală, fiind capabil să perceapă ironii subtile, cărora să le găsească replică, fără a părea agresiv. nimic mai interesant într-o după amiază fără soare și cu filme proaste la televizor. când nu a mai știut ce să zică, a scos la iveală artileria grea: elicoptere, weekenduri la Sinaia și brandul personal. disimularea nu foarte bună l-a dat însă de gol.

Beauty says: noroc că nu i-am picat în plasă...

joi, 15 aprilie 2010

mă cheamă mama la masă

dacă ai avea 10 ani, aș înțelege. când ai peste 30 de ani, mi se pare că ceva dă cu virgulă. ok, stai cu familia. asta nu te face familist. ești comod. ești dependent. de cei din jurul tău. și mai ales de ea. mama. incapabil să te descurci de unul singur. sunt curioasă câte decizii ia mama pentru tine. și cu cine o vei înlocui. cu o altă mamă, bineînțeles.

Beauty says: mama's boy

miercuri, 14 aprilie 2010

ce face fata?

cum ai răspunde unei astfel de întrebări?
a. face bine
b. face clătite
c. f kk
d. face mișto de analfabeți

Beauty says: vai, inima mea...

vineri, 9 aprilie 2010

arată-mi ce pantofi porți

și o să îți spun cine ești! câți bani faci și care e nivelul tău educațional... este un exercițiu haios, de făcut într-o zonă aglomerată, fie ea zonă de relaxare sau mall.

joi, 8 aprilie 2010

măritiș

vine o vreme în viața fiecăreia în care copacii înfrunzesc, păsărelele cântă, albinele zumzăie și orașul se trezește la viață. în această atmosferă feerică, perturbată doar de anunțurile guvernului și câte o alarmă teroristă, o propunere de căsătorie a provocat un uragan neuronal, depășit în forță doar de Katrina. ca să explicăm și celor mai nou sosiți pe acest blog: o cerere în căsătorie a unei persoane care s-a declarat public împotrivă este un fel de înjurătură. mai ales când sosește pe mess. 


Beauty says: furnicile lucrează.

sâmbătă, 3 aprilie 2010

vineri, 2 aprilie 2010

confidențe

uneori se mai trezește câte unul să îmi povestească ce a mai discutat cu una și alta. pe net, face to face, în pat. odinioară era funny. atunci când aveam timp de umplut, rânduri de scris sau mișto de făcut. de multe ori m-am întrebat ce îi face să mi se confeseze. popă nu sunt. :P psiholog nici atât. în plus tot timpul există posibilitatea de a ajunge subiect de blog. nu doar cei despre care îmi povestesc, ci chiar și ei. iar interpretarea mea poate fi departe de ceea ce au încercat să îmi transmită.

Beauty says: de ce trebuie eu să știu toate chestiile neimportante?

joi, 1 aprilie 2010

curu' mare cu mcD se ține

ok, recunosc, creierul meu e anorexic. cu toate acestea corpul meu funcționează normal, în funcție de ce îi ofer. sport, stres, sedentarism, nervi, relaxare, mâncare, abuzuri. sau nu. poate am eu un corp deștept, care are propriile sale mecanisme de echilibrare. și lucrul acesta l-am observat fără a face un efort deosebit. și pentru că nu suntem în usa, unde orice conține cantități impresionante de zahăr, am probleme în ultima vreme să mă uit la fetele cărora șuncile li se scurg pe toate părțile. mi-e groază căci sunt din ce în ce mai multe. au curul mare, burtă și arată de parcă au născut vreo 5 copii. deși au poate maxim 20 de ani. nu discutăm de o persoană cu probleme hormonale. nici de una care are o structură osoasă mai voluminoasă. discutăm de persoane care probabil au crescut cu fastfood, care și-au luat scutire la sport și care își petrec ziua în fața mess-ului.

Beauty says: fetelor, la alergat cu voi!

 
Beauty says © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina