vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
comentarii
M-am apucat să șterg comentarii. În fiecare zi în care îmi aduc aminte de ele, mai șterg câte o pagină. Unica explicație logică este că nu mai am nevoie de ele. Fac parte dintr-o perioadă care a trecut. Nu îmi pare rău pentru ele, nici nu mă bucur. Pur și simplu nu mă mai interesează. Nu știu dacă este bine sau rău, dar cred că este o parte a evoluției mele. Încotro? Habar n-am... dar de regulă fiecare etapă a vieții mele mi-a adus ceva în plus.
Beauty says: cândva ne vom aminti, că a fost odată...
marți, 21 decembrie 2010
ia problema în mână și rezolv-o!
Această afirmație se aplică pentru toate situațiile problematice... dar e de prisos să insist pe asta, cu toții știm că este unicul adevăr valabil. De aceea o să mă refer doar la sensul propriu al expresiei... da, la masturbare. Din vechi strămoși bărbații nu au avut nicio problemă în a se satisface. Femeile... pentru ele a fost mai problematic, pentru că tipic erau considerate obiecte de satisfăcut, frigiditatea era la ordinea zilei și orgasmul apanajul femeilor ușoare. De aceea devine ironic când aud pe câte un puști cum se plânge de lipsa sexului.
Beauty says: așadar...
luni, 20 decembrie 2010
ești varză
O parte importantă a jobului meu este online. O altă parte are în centrul comunicarea și relaționarea cu diferite tipologii de persoane. Am întâlnit persoane care trag o linie mai mult sau mai puțin vizibilă între viață "reală" și viață "virtuală". Din categoria aceasta avem persoane care lucrează de la 8 la 4 la șaibă, după care trec pe computer pentru diverse, de regulă for fun (dacă nu-s jocurile, sunt altele). Tot din această categorie avem și devianții - cei care sunt în realitate frustrați și looseri, dar care sub acoperirea unui id, devin ridicoli în prostia lor, care, din păcate nu doare. Tot cu liniuțe sunt și cei care se droghează cu iluzia potenței lor virtuale... Pentru noi, ceilalți, care am integrat rețeaua virtuală în viața reală, linia nu mai există. Comunicarea și relaționarea devin însă diferite... unde va duce asta și cât de benefic va fi pentru umanitate, vom trăi și vom vedea. În amalgamul acesta de tipologii și personalități mai mult sau mai puțin deviante, mie îmi face plăcere să interacționez strict cu persoane pe asemănarea mea (aș fi vrut să scriu normale, dar e greu de definit normalul în ziua de azi :D). Problema este că zilnic sunt abordată de toți tâmpiții și tare mult mi-aș dori să găsesc o soluție prin care să scap de ei :))
Beauty says: poate dacă tastele te-ar curenta atunci când scrii tâmpenii... sau computerul ți-ar arăta un deget mare și urât după care s-ar închide pentru totdeauna...
vineri, 17 decembrie 2010
nume
Voi reușiți să țineți minte numele celorlalți?? Eu recunosc că nu prea reușesc asta. Cel mai hazliu a fost când mi-am întâlnit foști colegi de liceu și mi-a luat ceva timp ca numele lor să îmi spună ceva. De aceea nu mă agit să cunosc numele celor cu care interacționez zilnic. La ce îmi folosește dacă te cheamă George sau Andrei sau altcumva?
marți, 14 decembrie 2010
vechituri
Nu știu cum se face că de îndată ce dă zăpada și se apropie Sărbătorile, cunoștințe vechi își aduc subit aminte de mine. Ar trebui să mă simt flatată. Doar că nu prea simt nimic. Sunt persoane pentru care momentul a fost atunci și nu acum... și acel moment nu va mai reveni... sub nicio formă. Cred că uneori este păcat să fim atâtea miliarde pe pământ și să ținem cu dinții de cei câțiva care și-au ridicat privirea înspre noi.
Beauty says: new is better...
de sezon
Îmi plac fulgii mari, care se învârt în aer, în ritm de simfonie și ți se topesc pe față. Îmi plac copacii care albesc subit și care mai aruncă o dâră de zăpadă, sub presiunea vântului. Îmi place să privesc bușteanul care arde molcom în soba veche de teracotă, în timp ce obrajii reci își capătă culoarea. Miros cozonac și scorțișoară. Și timp pentru relaxare.
Beauty says: iarna pe uliță.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
curățenia de iarnă
Unii își fac curat prin dulapuri, eu îmi fac curat în foldere, rețele, prieteni, amici și altele asemenea. E interesant că toate lucrurile sunt funny pentru o perioadă limitată, după care devin doar lucruri sau, și mai rău, lucruri enervante sau plictisitoare. Persoanele așișderea. Doar că vine un moment când timpul este cea mai importantă resursă... și nu văd de ce ar trebui să-l irosesc pe lucruri și persoane nefolositoare...
Beauty says: ciocolată. și un capuccino...
luni, 8 noiembrie 2010
nație de dezaxați
În ultima vreme am urât computerul. Dacă nu ar trebui să îl folosesc profesional, cred că i-aș da drumul pe geam și aș mai scăpa de o problemă. Apreciez faptul că timpul și spațiul s-au condensat mulțumită internetului, dar nu apreciez efectele asupra comportamentului uman. E ca și cum nu suntem capabili să fim liberi... tot timpul trebuie să ne creăm limite, dacă nu spațiale sau temporale, limitele unei rețele virtuale... limitele unei interacțiuni deficitare sau false... Știu, normalul de odinioară nu mai este valabil și cine poate să ne zică ce mai este normal în ziua de azi??
Beauty says: ...
duminică, 7 noiembrie 2010
simply the best!
Dacă părinții și profesorii tăi nu te-au spălat suficient pe creier când erai mic, cred că e cazul să faci tu asta, dacă nu vrei să rămâi un looser toată viața. Nu este nevoie să performezi pe toate planurile. Dar măcar să fii cel mai bun pe un plan și să păstrezi celelalte la un nivel de bun simț. Uneori poate fi obositor. Alteori enervant. Pentru că nu te vei mai integra în fluxul actual de gunoaie. Dar când vei realiza că se poate și altfel, satisfacțiile nu vor putea fi cuantificate :)
Beauty says: pentru asta trebuie să fii mai ambițios :)
joi, 4 noiembrie 2010
haha, azi vei fi blocat!
Toți prietenii mei au câte o campanie, eu de ce nu aș avea? :D Campania "din câte click-uri poți bloca un prost" nu-și propune nimic, dar presimt că va avea rezultate neașteptate :))
marți, 26 octombrie 2010
miros de frunze uscate. miros de toamnă
În ultima vreme timpul meu este atât de limitat încât rar mai observ schimbările din jurul meu. Ieri însă am tras aer în piept și mi-a ajuns la nas mirosul frunzelor uscate de toamnă... mi-am adus aminte de copilărie, de castanele maro, de care erau pline străzile în drum spre școală, de foșnetul frunzelor prin care îmi plăcea să alerg și de nebunia de culori pe care o regăseam oriunde mi-aș fi întors capul.
Beauty says: uneori timpul trece atât de repede și noi îl irosim pe lucruri fără valoare...
luni, 4 octombrie 2010
două chestii importante
1. nu mai găsesc subiecte interesante. ok, de tâmpiți e plină lumea, dar oare chiar trebuie să irosesc timp scriind despre ei? nu cred.
2. toleranța mea a intrat în pauză. în general îmi place să cred că în orice persoană, poți găsi ceva bun, chiar dacă uneori trebuie să te chinui o viață pentru asta :D și că indiferent câți nebuni umblă liberi pe stradă sau net, îmi urmez cu stoicism calea mea extrem de clară, cu relaxare și un pahar de apă minerală cu lămâie, evitându-i cu drăgălășenie pe majoritatea... doar că în ultima vreme sunt atât de mulți și agresivi și iritanți, încât îmi vine să intru în ei din plin, cu buldozerul...
Beauty says: tâmpite vremuri. tâmpiți oameni...
miercuri, 29 septembrie 2010
cum îți așterni, așa dormi
Și cum te focusezi, așa treci prin viață. Vezi petecul de cer albastru sau norii fumurii? Mărul roșu sau viermele ce mușcă sănătos din el? Bulele ce se sparg zgomotos la suprafața apei minerale sau pata de clor de pe pahar? Există o parte frumoasă în toate lucrurile care ne înconjoară. Există o parte bună în toate persoanele care trec pe lângă noi. Din nefericire mulți aleg să vadă doar partea goală a paharului și să-și manifeste doar lipsurile mentale și comportamentale.
Beauty says: poate când eram copii, trebuia să ni se spună mai des că putem mai mult decât suntem...
marți, 14 septembrie 2010
sunt încrezută
Încă unul a descoperit că sunt încrezută :)) nu pot decât să îl felicit și să îl invit în clubul celor care constată ceea ce eu știu de mult: că mă încred în propriile capacități, că nu-s dependentă de prelungirile organelor din jur și că nu mă complac în stări de grădiniță. Și dacă ceva nu îmi convine, stau, judec și fac modificările de rigoare până când ajung la ceea ce îmi doresc.
Beauty says: simplu.
luni, 13 septembrie 2010
oare mai există oameni normali?
Din ce în ce mai mulți prieteni încep să se plângă de nebunii din jur. Odinioară comentam doar de cei care vorbeau de unii singuri pe stradă, aveau gesturi ciudate sau și-o scoteau din pardesiu prin parcuri la ceas de seară. Astăzi este greu să îți dai seama cine are toți boii acasă și cine nu. Unii au învățat să disimuleze, alții doar imită și o gașcă limitată are drept de decizie pe care și-l manifestă spre nenorocul nostru. Eu încerc să îi evit, dar nu îmi reușește întotdeauna.
joi, 9 septembrie 2010
toți vrem polițiști
Mai știți vremurile când te întrebau prietenele mamei ce vrei să fii când vei fi mare?? Și tu răspundeai pe rând profesor, șofer, doctoriță, pompier... Vremurile ăstea sunt demult apuse! Azi nu mai contează ce-ai răspuns în tinerețe, căci, trecut de 20 de ani, vrei un singur lucru: să fii polițist și să agăți gagici, interogându-le minim 10 minute cu întrebări plictisitoare... daaaa, este muy excitant :)))
Beauty says: tot globul vrea să fie polițist. tu? :P
marți, 7 septembrie 2010
reflecții de seară
de ceva vreme am impresia că îmi scapă ceva important. m-am pierdut iar în sarcini, termene și detalii și mi-e teamă că atunci când mă voi trezi la realitate, va fi crâncen...
duminică, 5 septembrie 2010
joi, 2 septembrie 2010
o lume nebună, nebună de tot
nu știu dacă este de la schimbarea climatică, de la alinierea planetelor sau de la extratereștrii care se joacă cu noi de la distanță, cert este că oamenii pe care i-am întâlnit în ultima vreme sunt din ce în ce mai nebuni... probabil că dacă aș fi relaxată nu prea i-aș băga în seamă. probabil că i-aș ignora cu desăvârșire, pentru că prefer să mă concentrez pe lucruri care îmi aduc un plus de valoare în viață. dar nu sunt relaxată. sunt obosită și nu mai am chef de discuții insipide și de proști.
Beauty says: mânca-v-ar prozacu'
joi, 26 august 2010
poezie
Grass is green,
flowers are red,
sky is blue,
and I don't give a shit about you...
Beauty says: param-pam-pam...
miercuri, 25 august 2010
nedumerire
Oare dacă nu aș face greșeli gramaticale, din când în când, mi-ar mai comenta lumea pe blog?? hmmmm
marți, 24 august 2010
luni, 23 august 2010
duminică, 22 august 2010
majoritatea
majoritatea intră să citească una-două postări, uneori targetat, alteori dintr-o simplă greșeală. majoritatea încearcă să găsească poze și, surpriză, nu-s... majoritatea comentează în gând, pentru că este mai safe. majoritatea încurcă a cu b și face economie de cratime. minoritatea intră, citește, evaluează și, de cele mai multe ori, comentează. și cum eu am o problemă cu majoritatea, minoritatea se străduiește să o corecteze de fiecare dată.
Beauty says: doar că Pruteanu zice că depinde de accentul logic...
sâmbătă, 21 august 2010
când nu îți mai pasă
nu mă mai interesează că au murit nu știu câți bebeluși într-o maternitate pușcată din capitală... poate că o meritau, pentru că într-o viață anterioară au fost niște jigodii... nu îmi pasă că bătrânii mor de foame... dă-i dracu, că și așa sunt prea mulți... nu vreau să aud de companii care falimentează, de ziare care nu mai există, de profesori care pleacă la căpșuni, de doctori care merg să hămălească prin azile, de funcționari acri și negustori insipizi... dați-mi o bere, o țigară și porniți otv-ul!
Beauty says: asta-i societatea în care vrem să trăim?
vineri, 20 august 2010
sensul propriu
am ajuns la concluzia că majoritatea au are probleme cu sensul propriu al cuvintelor... toți ar vrea să audă orice altceva și sunt surprinși când primesc răspunsurile pe care le-au cerut :)) ca să vezi surpriză! da e da, nu e nu și poate e oricare din variantele de mai sus.dar probabil, la un moment dat, au existat persoane, care, pentru a se da interesante, au inversat sensul termenilor și au lăsat să se înțeleagă că așa ar fi normal... vorba aia: nimic nu e adevărat, dar totul e posibil...
Beauty says: plăcintă nu este gărgăriță.
joi, 19 august 2010
fată bună
Ce mai înseamnă o fată bună în ziua de azi? E cea care te ascultă atunci când nimeni nu te bagă în seamă? Cea care te împrumută de bani și nu ți-i mai cere niciodată? E cea care îți zâmbește delicios, tot timpul... în timp ce prin mintea ei trec înjurături pe care nu ai vrea să le auzi? E cea disponibilă la orice oră din zi și din noapte și care sare în fântână pentru tine? Sau își desface picioarele fără inhibiții și comentarii... Sau doar pentru că există și te suportă e suficient?
Beauty says: care ești fată bună?
marți, 17 august 2010
1001 culori și câștigătorii lor
Prietenii mei au o campanie drăguță, intitulată 1001 culori și poveștile lor, în cadrul căreia, săptămânal oferă premii celor care propun poze din Brașov și Sibiu în concurs și câștigă la una din categoriile: vot, comentat și retrimis pe facebook și twitter. Pozele reprezintă culori ale celor două orașe - unele dintre ele le-am îndrăgit instant (precum cea de jos) :D Câștigătorii îi găsiți pe www.1001culori.ro.
Beauty says: da, trebuie neapărat să trimit și eu culori în concurs!!!
luni, 16 august 2010
te-ai întâlni cu juma' de buletin?
Săptămâna trecută mi-am cumpărat niște pantofi noi. Superbi, colorați și cu tocuri de 9 cm. O mărime de bun simț, dacă ești obișnuită cu tocurile. Pentru cine poartă teneși și balerini, un exercițiu de îndemânare. Din fericire am experiență, așa că nu îmi fac probleme în această privință. Unica dilemă este cea a bărbaților care nu se asortează cu mărimea tocurilor.
Beauty says: voi cum ați proceda?
duminică, 15 august 2010
m-a trimis prietena să mă epilez
Mi-e milă de cei care fac anumite lucruri, doar pentru că le zice prietena. Un astfel de specimen a ajuns la cosmetică, în căutarea unui epilat inghinal complet... cu ceară. Eu insist să cred că tipul era și ușor masochist, pentru că există modalități mai puțin dure de a scăpa de părul nedorit. Dar omul vroia să își satisfacă prietena :))
duminică, 8 august 2010
aș vrea să fiu o babă frumoasă :)
Uneori, când trec pe stradă pe lângă o doamnă în vârstă, mă apuc și o studiez. Sunt persoane extrem de cochete și aranjate, dar poți întâlni și madame care arată ca dracu. Într-un fel este normal, pentru că se păstrează stilul pe care l-au avut o viață întreagă, dublat de capacitatea de a face față lumii proprii, cu schimbări pe care nu le poți înțelege întotdeauna și cu o mulțime de neajunsuri... Printre ridurile feței mai poți zări uneori frumusețea unei persoane care a făcut multe victime la viața ei...
Beauty says: așa să sperăm :)
miercuri, 4 august 2010
cum să te apuci de cura de slăbire
Dacă crezi că ar trebui să treci la cură, dar nu ești convinsă, există testul suprem: te duci într-un magazin de îmbrăcăminte, dotat cu multe camere de probă, neoane și posibilitatea de a proba tot magazinul, fără să se uite vreo vânzătoare strâmb la tine, și te pui pe probat. Dacă hainele de mărimea ta se așează bine pe tine, înseamnă că ai scăpat :D până data viitoare :))) Testul secundar este să te cercetezi în oglindă, în pauza dintre piesele pe care le vei proba. Dacă nu prea îți place ce vezi, dezbrăcată fiind, e cazul să iei măsuri... nu măsuri mai mari la îmbrăcăminte, ci o dietă fără mac și cola :P
Beauty says: succes!
marți, 3 august 2010
două probleme existențiale
Am două probleme existențiale majore la această oră. Prima: de ce toți tipii mișto din filme sunt gay? Are cineva o explicație logică? Să fie una dintre modalități prin care ei, care sunt majoritari scenariști și regizori (teorie de verificat), încearcă să își exercite dominația asupra sexului feminim?? Mai simplu spus, să ne-o tragă subliminal, că mai mult nu pot în general? :))
A doua: de ce hormonii noștri sunt mai ai dracu decât ai lor? Aș prefera și eu doar să mi se scoale de mai multe ori pe zi, decât să fiu moody, să am dureri de cap, bașca menstruație lunară.
Beauty says: take it easy...
vineri, 30 iulie 2010
apelative și abordări
fato... fato făăăă... degeaba te-ai mutat la oraș, dacă tot ca la țară se urlă după tine... iar tu zâmbești ca proasta, în timp ce îți fluturi silicoanele și miști din fese pe sub pantalonași. banuiesc că nu știi că odinioară toate muierile erau apelate cu femeie. sau fă, că era mai scurt și mai eficient. trebuia să latre bărbatul un făăăăăăă spus energic și ea stătea drepți, mai ceva ca soldatul în prima zi după încorporare. bănuiala mea e că fă provine de la tufă, că, deh, starea vegetativă era la mare preț odinioară... dar parcă feminismul este în floare, nu???
drăguțo... în mod normal e ceva de bine să te facă cineva drăguță. e chiar mai fain decât frumoasă, pentru că nu e atât de pretențios, dar e drăguț... mic, simpatic, care îți aduce instant zâmbetul pe buze... când e folosit ca apelare, capătă subit conotații peiorative... și rimează cu șterge-o/ plimbă ursul.
Beauty says: mai știu și altele, dar le las pe altă dată :D
joi, 29 iulie 2010
joi, 22 iulie 2010
tamagotchi
în Carrefour se vând jucărioarele electronice care au făcut furori cu mulți ani în urmă. N-aș ști să vă spun dacă sunt scumpe sau ieftine. Nici nu am văzut pe cineva cumpărându-le... da, chiar așa le-o mai cumpăra cineva? Dar am cunoscut pe cineva care își căuta un tamagotchi. El îi zice relație virtuală. Eu zic că e the same shit. Te uiți pe un ecran și te aștepți să facă ce îi comanzi. Din timp în timp softul îți zice cum să te comporți, că dacă nu ecranul se învinețește și moare...
Beauty says: tot o jucărie rămâne.
miercuri, 21 iulie 2010
vineri, 16 iulie 2010
cum apreciem doar lucrurile pe care nu le avem
jobul. enervant, plictisitor, o chestie zilnică care te stresează și te irită. dacă nu îl ai, poate fi interesant o perioadă. după care devine unicul lucru pentru care ai sta și în cap, indiferent dacă îți place sau nu...
banii. naiba să îi ia, cine are nevoie de bani? dar și când nu îi ai...
prietenii. la început drăguți, ați sta la povești minute întregi, savurând cafele fierbinți sau beri reci. după o perioadă sunt doar ăia cu care trebuie să ieși vineri seara și de care nu mai poți scăpa. și începi să îi apreciezi - poate - atunci când este vineri seara și nimeni nu te mai sună...
sexul. aici lucrurile sunt împărțite, câte persoane, atâtea păreri. cei normali, zic studiile, nu pot rezista fără. dar relaxează-te! prea puțini vor aprecia și învăța ceva din perioadele de abstinență :D
sănătatea. e un dat. e ultimul lucru în care ai investi. și când începe să se șubrezească aștepți miracole de la alții... dacă se poate fără ca tu să faci nicio schimbare.
Beauty says: cerul e albastru.
joi, 15 iulie 2010
the black smoke
de când cu vulcanul din Islanda, fumul negru se manifestă aproape zilnic, de cele mai multe ori cu stropi mari, inundând străzile după o ploaie de scurtă durată, alteori cu tunete și fulgere, brăzdând cerul în așteptarea posesorilor de Nikon sau Canon... din când în când, câte un fum tras cu nesaț de fumătorii de pe terase sau balcoane își găsește drumul către cer, disipându-se înainte de a face cunoștință cu surata mai neagră... cel mai periculos este însă fumul invizibil care înnegrește neuronii obosiți până când îi reduce la tăcere.
Beauty says: go away!
miercuri, 14 iulie 2010
caut relație serioasă
el nu prea știe ce înseamnă serios. dar caută cu insistență. enervat când îl întrebi despre motivele grabei, evită să răspundă, în schimb face afirmații tendențioase și așteaptă aprobare pentru toate tâmpeniile spuse. internetul i se pare mediul absolut normal pentru a agresa rapid victima care îi răspunde la salut și a-și reconfirma încă o dată că restul sucks :D interesant de studiat. altfel doar un alt dobitoc fără abilități de comunicare și relaționare...
Beauty says: zic să buchisești prin blog, dacă vrei să mai înveți câte ceva ;)
marți, 13 iulie 2010
faină țară...
în fiecare zi, există cel puțin un moment în care mă întreb care este motivul pentru care românii sunt atât de sado-masochiști de se frustrează singuri, chiar și atunci când nu este cazul. de ce odată trecută granița, toată lumea este posomorâtă și lipsită de orice speranță. de ce nimeni nu iși folosește creierul decât pentru a i-o trage celui de lângă, care pare ușor mai fericit (deși nu-i nici el/ea). realitatea de fiecare zi nu are cum să se schimbe în bine atâta vreme cât oamenii din ea se comportă la fel de nasol...
Beauty says: păcat că-i populată!
joi, 24 iunie 2010
puțină impulsivitate
din când în când nu strică puțină impulsivitate. dacă este să mă iau după zodie, aceasta ar trebui să fie zilnică :P. din fericire, pentru mine și ceilalți, m-am educat în așa fel încât uneori cad în extrema cealaltă, a planificării intense. cred totuși că cele mai interesante momente au derivat din decizii luate pe moment. drept e ca unele mi-au dat mai multe bătăi de cap decât am bănuit :D da, uneori e bine să iei decizii rapid... drept urmare de azi fac curat prin emailuri, rețele sociale șamd... ca atunci când intru în dulap și la final e mai gol cu două rafturi, căci pun în sac toate tricourile de care nu mai am chef.
luni, 21 iunie 2010
ea, frumoasă, el, urât
se plimbă agale pe stradă, ținându-se de mână. ea, îmbrăcată cochet, într-o bluză deschisă la culoare și o fustă care foșnește în ritmul pașilor. el, într-un tricou de duzină și cu pantaloni de stofă, își mișcă începutul de chelie înspre ea, de fiecare dată când are o replică mai importantă. zâmbitori, se îndreaptă spre centru, sub soarele torid de vară. mă frapează contrastul dintre cei doi, care nu par avea nimic în comun și totuși formează un cuplu zâmbitor.
Beauty says: oare ce îi leagă pe cei doi?
sâmbătă, 12 iunie 2010
asta a fost mult prea tare :)))
știi cum ești tu?
ești ideea de orgasm
însă fără finalitate
hate that
vineri, 11 iunie 2010
pe fugă
am fugit câteva zile din țară. simt nevoia să mă încarc cu energie de pe alte meleaguri. să aud zumzet de limbi pe care nu le înțeleg, căci în acest fel gândurile-mi devin clare. am o perioadă în care nu-mi găsesc locul. în care prea puține lucruri sau persoane mă impresionează. am lucrat înfiorător de mult în ultima vreme, revenind la obișnuințe pe care le credeam apuse. trebuie să mă gândesc dacă mai continui așa sau încep să pun ordine în lucruri...
Beauty says: da, ușor de zis, greu de făcut
joi, 10 iunie 2010
superficialitate
hei, vă mai aduceți aminte când spuneam că îmi doresc să fiu superficială? dorința aceea încă există, chiar dacă nu îmi iese tot timpul. așa că mai ușor cu pretențiile :D am fost profundă ani de zile (mă rog, în limita unicului neuron pe care îl posed...), am învârtit fiecare idee pe toate laturile ei, am disecat lucrurile în doișpe, am avut zeci de mii de procese de conștiință... toate au avut mai degrabă efecte asupra mea, decât asupra celorlalți. sunt mai bună decât ceilalți? poate, dar în alt sistem de valori. în cel actual sunt doar o fraieră. sunt mai relaxată? desigur, atunci când totul este pragmatic și clar.
Beauty says: lăsați-mă să fiu superficială...
miercuri, 9 iunie 2010
bârfa noastră cea de toate zilele
am realizat că nu prea mai bârfesc. când mă întâlnesc cu prietenii, ne actualizăm informațiile legate de experiențele din ultima vreme. pe net, primesc un flux continuu de date privind persoanele din anturaj. timpul liber e atât de rar și experiențele atât de multe, încât mi se pare irelevant să disec ce face unul și celălalt. poate discut mai mult despre comportamente care îmi provoacă un disconfort major, dar, de când cu politică de toleranță extremă, totul e enervant pentru un scurt moment, căci în minutul următor orice devine dezirabil și acceptat. cred că am bârfit mai mult în școala generală decât în toată viața de tânăr adult.
Beauty says: și totuși există persoane care nu pot trăi fără așa ceva...
marți, 8 iunie 2010
ce muzică te relaxează?
cu ceva ani în urmă o prietenă mi-a făcut cadou un cd cu muzică ambientală. destinată relaxării mele, după o zi agitată de muncă. am încercat să ascult acel cd, dar a fost chinul de pe lume. respectiva muzică de relaxare m-a enervat cumplit. drept urmare efectul a fost invers. pentru că pe mine mă relaxează ritmurile care rezonează cu firea mea vulcanică. care îmi pot antrena mușchii și lăsa mintea goală, în același timp.
Beauty says: pe tine ce muzică te relaxează?
luni, 7 iunie 2010
bărbații și vrăjile
deși pare incredibil, se pare că bărbații cred mai mult în vrăji și vrăjitoare, decât am crede noi. deși ei se autointitulează maeștrii vrăjitului, devin temători la ideea că o persoană de sex opus i-ar putea vrăji. probabil și de aceea respectivele vrăji au putere. din punctul meu de vedere totul e mental. unii credem în extratereștri, alții credem în energie sau God. și mai sunt unii care cred în vampiri, vrăjitoare și alte cele. drept urmare nu e greu să dai frâu imaginației, să pui stranii coincidențe în aceeași oală și să încerci să le găsești o explicație plauzibilă... și atunci când realitatea e greu de explicat, ce e mai simplu de ales?
Beauty says: buhuhu
sâmbătă, 5 iunie 2010
am plâns
ieri m-a bușit plânsul, de la o chestie de nimic. dar a fost suficient. am plâns ca atunci când lucruri nașpa, pe care nu le poți controla, ți se întâmplă toate dintr-o dată. ca atunci când viața nu mai are nicio logică și niciun rost. ca atunci când te simți gol de sentimente și gânduri, în timp ce durerea te înconjoară și te lasă lat. am plâns pentru toate dorințele și ideile pe care am nu am reușit să le pun în practică. pentru toate senzațiile pe care nu le mai simt și pentru sentimentele pe care nu le mai găsesc. am plâns ore întregi și am adormit, înghițindu-mi lacrimile sărate.
Beauty says: azi e o altă zi.
miercuri, 19 mai 2010
mulțumesc din inimă...
încă una pe săptămâna asta și mă duc... vorba reclamei :P de cele mai multe ori nu mă interesează restul lumii. știți cum e, fiecare are patternurile sale sociale: ne învârtim în grupurile noastre - de lucru, prieteni, amanți, etc, avem căile noastre prin lume și lumea e destul de mare... fiecare are zona sa de confort, în care intră diverse personaje, lucruri, evenimente. iar acestea rar se întretaie. de aceea marea majoritate a lumii prea puțin mă interesează. dacă eu nu te deranjez, nu mă deranja nici tu. dacă ai pecit-o, suportă consecințele. x nu mai are job, banca îi ia casa și el se plânge pe la tv-uri că ce nașpa e situația?? e problema lui. devine problema mea în situația în care poate avea consecințe care să mă afecteze. în rest, mobilizează-te și descurcă-te sau dacă nu, du-te și ia-ți gâtul! ăsta-i nivelul micro și nu voi divaga către cel macro, cu rolul statului, al sistemului social, educațional, economic etc.
Beauty says: partidului
marți, 18 mai 2010
reacții
cu unul din prietenii mei m-am certat nonstop la prima întâlnire (face parte din cercul profesional). am avut niște dezbateri incredibil de incitante, care proveneam din experiențele anterioare și din valorile în care credeam fiecare. e dificil să rezolvi un conflict de valori. ulterior, am lucrat nemaipomenit de bine. și când ne-am întâlnit în același grup, toată lumea se uita uimită la noi, neînțelegând cum de am devenit prieteni atât de buni... dar asta e o excepție. de cele mai multe ori, dacă ceva nu îmi place la cel din fața mea la prima întâlnire, pe parcurs se va dovedi că am avut dreptate și persoana respectivă sucks. cu internetul e și mai interesant. din 3 replici (multe nefericite) îi plasez persoanei o etichetă, de care e greu să se mai despartă... însă rar găsesc persoane care să mă irite la propriu prin replici și atitudine, în așa hal încât să-mi trezească reacții intolerante și spiritul de gică-contra...
luni, 17 mai 2010
lupta pentru supraviețuire
ca la orice specie, supraviețuiește cel care este mai puternic sau cel care reușește să se adapteze cel mai rapid la condițiile de mediu. restul este doar perpetuare a speciei. știu, este sec. de fapt nu există niciun scop măreț al vieții. nu am fost creați pentru a dovedi nu știu ce teză nemaipomenită. suntem la fel ca amibele, gândacii, porcii sau maimuțele (nu mă întrebați de ce am ales aceste exemple :P). restul e spălătură pe creier... tocmai de aceea nimeni nu poate avea pretenția de la mine să rezonez față de persoane incapabile să spună lucrurilor pe nume, pline de dileme existențiale și dornice să fie băgate în seamă, folosindu-se de vechea strategie a victimei.
sâmbătă, 15 mai 2010
ți-ai recomanda amantul prietenelor?
luni, 10 mai 2010
plictisiții
în ultima vreme a crescut numărul plictisiților. persoane care nu mai găsesc niciun fior de emoție în existența de zi cu zi și care nu mai fac niciun efort în a-și găsi preocupări interesante și utile. plictiseala nu face discriminare de vârstă. apare de la cine nu te aștepți. oamenii, învățați cu de toate, cu sisteme care le preiau ușor din sarcini, cu analiști obtuzi care le fixează de după ecranul televizorului pașii decizionali, se îndobitocesc pe zi ce trece. nimeni nu pare a aprecia sau folosi timpul liber pentru dezvoltare personală. căci lamentarea din lehamitea sufletului care nu mai există pare mult mai interesantă.
Beauty says: trist.
duminică, 9 mai 2010
un moment scurt de reflecție
cele mai bune idei le am seara, înainte să adorm. poate pentru că este unicul moment al zilei în care pot reflecta asupra experiențelor prin care am trecut. doar că anul acesta zilele devin din ce în ce mai aglomerate. serile mai scurte. și ideile mai rare :)
Beauty says: și totuși...
miercuri, 5 mai 2010
ba pe-a mătii
pentru că zilele ăstea am fost nevoită să folosesc un limbaj licențios în exces, m-am gândit să vă povestesc cum am ajuns eu să trec de inhibițiile verbale. în școala generală am înjurat prima dată o colegă. drept pedeapsă diriga mi-a ținut morală vreo jumătate de oră, după care a urmat împăcarea de rigoare între colege (de fațadă în fața adulților, la ce vă așteptați? :P). la ani distanță am învățat că sunt lucruri mai de efect și mai subtile, precum jocurile psihologice... revenind la înjurături, soarta a făcut să am niște contractanți din construcții, care nu și-au făcut treaba așa cum ar fi trebuit. motiv pentru a trece de la vocabularul de doamnă la vocabularul cu care domnii ar fi putut empatiza... cel care folosește organe sexuale și animale în exces pentru a explicita relația cauză-efect.
Beauty says: culmea e că știu să înjur în câteva limbi străine :D
marți, 4 mai 2010
mitocani
nu suport persoanele care au impresia că ne-am tras împreună de șireturi. există o categorie bine definită de dobitoci care înțeleg prin abordare directă folosirea excesivă a vocativului, presărat pe ici-colo cu apelative de mahala. cealaltă categorie e a celor care se străduiesc să folosească expresii care nu le sunt familiare și la care, dacă nu primesc răspunsul așteptat, se adaugă câte o înjurătură neaoșă, izbucnită din frustrarea de a folosi cuvinte și abordări prea puțin cunoscute.
Beauty says: dacă îi trimiți la coada vacii, unde le este locul, presimt că se oftică...
luni, 3 mai 2010
și-a venit căldura...
total pe neașteptate, s-a strecurat printre norii de cenușă și doi curenți de aer rece. mulțumită ei, lumea este mai nervoasă, hormonii au început să se manifeste și criza pare a se manifesta doar la greci. oamenii nu sunt mai optimiști, lumea nu e mai bună și integrarea în absolut se realizează doar la Herculane. proștii sunt pe toate drumurile, gratis, fără promoție, și nicio campanie nu pare a-i extermina.
Beauty says: au înflorit păpădiile.
miercuri, 28 aprilie 2010
memories
melodia lui Reamonn îmi trezește amintiri de demult. gonind pe autostradă în Germania, cafeaua aburind lângă bretzel, vocea animatorului de la radio-ul nemțesc oferind ca premii excursii în Tunisia...
Beauty says: beautiful memories
luni, 26 aprilie 2010
colecționarul
mi-am permis să preiau această poză de pe o rețea socială. mi s-a părut haioasă și bună pentru un studiu de caz. să vedem elementele de bază: avem o bibliotecă și multe cărți (colecțiile de odinioară, probabil moștenite și cărțile care s-au vândut cu Adevărul/ Jurnalul șamd), avem un mesaj subliminal pe tricou, avem o postură extrem de regizată și avem o mimică, la fel regizată.
Beauty says: la ce vă gândiți când vă uitați la această poză?
duminică, 25 aprilie 2010
despre blog
după un capuccino, un suc de portocale și niște fursecuri, m-am hotărât să "dau din casă" și să vă împărtășesc câteva idei despre acest blog. în esență este un blog personal, prin care exprim opinii personale față de subiecte legate în general de comunicare, relaționare și online. odinioară jurnalele se țineau în caiete cu coperți groase și închise cu un lacăt micuț. de când cu platformele online, gratis și ușor de gestionat, jurnalele au trecut online. sunt mai ușor de scris, de șters, de modificat, și, în ultimă instanță, devin un instrument în jurul căruia poți crea comunități de persoane interesate de același subiect. sau dezinteresate. dar ăsta deja e un alt subiect. :D altfel spus, da, sunt subiectivă, căci percepția este un proces în sine subiectiv. da, ceea ce scriu e ceea ce gândesc, care rezidă din educația pe care am primit-o, din experiențele prin care am trecut și din doza de naivitate și nonconformism la care țin. dacă vă place sau nu, dacă vă incită, vă face să gândiți sau să reacționați, dacă vă irită sau vă lasă reci rămâne la latitudinea voastră.
miercuri, 21 aprilie 2010
prin tot ceea ce facem, comunicăm
ok, lumea nu este formată preponderent din doctoranzi și persoane cu IQ ridicat. am înțeles asta. societatea a fost și este construită pe efortul celor mulți și săraci cu duhul. a persoanelor care o viață întreagă lucrează pentru a-și satisface nevoile de bază. care trăiesc în paradigme simple, și pot fi, cel puțin la nivel teoretic, mai fericiți, într-un timp mult mai scurt. aceasta nu este însă o scuză pentru lipsa de bun simț (oare ce mai este și cât mai valorează bunul simț în ziua de azi??) și nici pentru comutarea instant între rolurile de analfabet - literat. căci se pare că există o categorie semnificativă a celor care își imaginează comunicarea ca pe o activitate la semnal: acum, vorbim/ scriem corect, după semnalul sonor, vorbim/ scriem cum ni se pare mai familiar și relaxant... de regulă, cu foarte multe greșeli, ca și cum nu am fi terminat mulți ani de școală... scuza evidentă (wtf??!!): sunt pe mess, aici normele nu mai contează...
duminică, 18 aprilie 2010
te vreau
să-mi încălzești picioarele într-o noapte friguroasă de mai
să mă muști ușor de ureche și să îmi șoptești că mă iubești
să-mi ștergi lacrimile amare și să mă faci să râd
Beauty says: te vreau aici, acum.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
câte kg e normal?
vineri, 16 aprilie 2010
nu da cu piciorul norocului
fetelor, norocul e pe noi! s-a deghizat sub formă de milionar, și-a tras profil pe net și s-a pus pe căutat. interesul lui e atât de mare, încât o rupe binișor pe limba locală, fiind capabil să perceapă ironii subtile, cărora să le găsească replică, fără a părea agresiv. nimic mai interesant într-o după amiază fără soare și cu filme proaste la televizor. când nu a mai știut ce să zică, a scos la iveală artileria grea: elicoptere, weekenduri la Sinaia și brandul personal. disimularea nu foarte bună l-a dat însă de gol.
Beauty says: noroc că nu i-am picat în plasă...
joi, 15 aprilie 2010
mă cheamă mama la masă
dacă ai avea 10 ani, aș înțelege. când ai peste 30 de ani, mi se pare că ceva dă cu virgulă. ok, stai cu familia. asta nu te face familist. ești comod. ești dependent. de cei din jurul tău. și mai ales de ea. mama. incapabil să te descurci de unul singur. sunt curioasă câte decizii ia mama pentru tine. și cu cine o vei înlocui. cu o altă mamă, bineînțeles.
Beauty says: mama's boy
miercuri, 14 aprilie 2010
ce face fata?
cum ai răspunde unei astfel de întrebări?
a. face bine
b. face clătite
c. f kk
d. face mișto de analfabeți
Beauty says: vai, inima mea...
vineri, 9 aprilie 2010
arată-mi ce pantofi porți
și o să îți spun cine ești! câți bani faci și care e nivelul tău educațional... este un exercițiu haios, de făcut într-o zonă aglomerată, fie ea zonă de relaxare sau mall.
joi, 8 aprilie 2010
măritiș
vine o vreme în viața fiecăreia în care copacii înfrunzesc, păsărelele cântă, albinele zumzăie și orașul se trezește la viață. în această atmosferă feerică, perturbată doar de anunțurile guvernului și câte o alarmă teroristă, o propunere de căsătorie a provocat un uragan neuronal, depășit în forță doar de Katrina. ca să explicăm și celor mai nou sosiți pe acest blog: o cerere în căsătorie a unei persoane care s-a declarat public împotrivă este un fel de înjurătură. mai ales când sosește pe mess.
sâmbătă, 3 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
confidențe
uneori se mai trezește câte unul să îmi povestească ce a mai discutat cu una și alta. pe net, face to face, în pat. odinioară era funny. atunci când aveam timp de umplut, rânduri de scris sau mișto de făcut. de multe ori m-am întrebat ce îi face să mi se confeseze. popă nu sunt. :P psiholog nici atât. în plus tot timpul există posibilitatea de a ajunge subiect de blog. nu doar cei despre care îmi povestesc, ci chiar și ei. iar interpretarea mea poate fi departe de ceea ce au încercat să îmi transmită.
Beauty says: de ce trebuie eu să știu toate chestiile neimportante?
joi, 1 aprilie 2010
curu' mare cu mcD se ține
ok, recunosc, creierul meu e anorexic. cu toate acestea corpul meu funcționează normal, în funcție de ce îi ofer. sport, stres, sedentarism, nervi, relaxare, mâncare, abuzuri. sau nu. poate am eu un corp deștept, care are propriile sale mecanisme de echilibrare. și lucrul acesta l-am observat fără a face un efort deosebit. și pentru că nu suntem în usa, unde orice conține cantități impresionante de zahăr, am probleme în ultima vreme să mă uit la fetele cărora șuncile li se scurg pe toate părțile. mi-e groază căci sunt din ce în ce mai multe. au curul mare, burtă și arată de parcă au născut vreo 5 copii. deși au poate maxim 20 de ani. nu discutăm de o persoană cu probleme hormonale. nici de una care are o structură osoasă mai voluminoasă. discutăm de persoane care probabil au crescut cu fastfood, care și-au luat scutire la sport și care își petrec ziua în fața mess-ului.
Beauty says: fetelor, la alergat cu voi!
miercuri, 31 martie 2010
cât de mult te reprezintă id-ul?
spune-mi ce id ai și îți spun cine ești :) indiferent că l-ai ales folosind algoritmi complicați, că a fost o decizie de-o fracțiune de secundă sau că a fost doar la distracție, te reprezintă mai mult decât crezi. oamenii trăiesc paradigme simple. un 69 în coada unui cuvânt înseamnă an de naștere 69, 69 de ani sau poziția cu același nume. nu înseamnă 69 de motive, 69 de superstiții, 203456/356, poziția gps șamd. xxxman va căuta sex (indiferent de ce bălmăjește în primele două rânduri) și cei care își dau numele real complet sunt fie retarzi, fie au un ego exacerbat.
Beauty says: e același principiu care se aplică și numelor
marți, 30 martie 2010
pentru cine mai scriu?
odinioară îmi scriam într-un mic jurnal lucrurile importante, care meritau notate pentru a nu fi uitate. exercițiul online a venit ca un lucru absolut normal, din dorința de a transpune într-un format virtual gânduri și experiențe demne de a fi menționate. blogul acesta l-am pornit ca pe un proiect mai degrabă educațional. în ultimii ani am întâlnit numeroase persoane avide să cunoască semeni de-ai lor cu care să interacționeze pe diverse planuri. majoritatea consideră mediul online ca unul dezinhibator. și totuși ei sunt incapabili să folosească acest instrument la potențialul său maxim. de aici gafe monumentale, comunicare ciutită, frustrări comune și efort irosit.
Beauty says: scriu pentru aceia care au ochi să citească și creier să înțeleagă :)
luni, 29 martie 2010
rujul cu piper
ei visează la mușchi. umflați cu pompa, tatuați și care se simt ca oțelul prin hainele menite să îi pună în valoare. ei visează în mărimi. 90, 120, 150 si dacă se poate cupă E. +20 and still increasing :P până la genunchi dacă se poate :)) în rest sunt total lipsiți de inspirație, căci creierele le-au fost spălate cu prea mult porno de proastă calitate... ele visează la tot felul: cupe, fese, riduri, brațe, burtică, haine, păr, ochi, machiaje, mașini, portofele, vacanțe, carduri, bronz, unghii, mai multe portofele... și buze. și pentru ca ele să fie fericite, ei ar face orice. orice însemnând uneori amplificarea unor dorințe refulate în copilărie... pentru a-i face fericiți și pe ei, și pe ele, producătorii au inventat rujul cu piper. cum altfel ți-ai putea condimenta viața?
Beauty says: recomand chilli, pentru efecte de durată ;)
duminică, 28 martie 2010
o săptămână deosebită
poate pentru că este sfârșitul unei perioade lungi și nu neapărat plină de satisfacții... sau începutul unui alt ciclu neașteptat, dar oarecum planificat. pentru că a trecut echinocțiul și s-a modificat ora. și chiar dacă afară mai plouă sau ninge, vara este aproape. sau pentru că a mai trecut un an. de experiențe, de senzații, de lucruri și persoane mai mult sau mai puțin interesante. nimic marcant și care totuși a lăsat urme.
Beauty says: enjoy :)
duminică, 21 martie 2010
săptămâna aceasta...
nu am chef de scris. dar am chef de citit. așa că m-am gândit să citesc ce o să îmi scrieți voi. lucruri care vă pasionează. chestii interesante care vă trec prin cap. declarații care pot provoca fluturași în stomac...
Beauty says: aceasta este o provocare extrem de serioasă :)
joi, 18 martie 2010
schimb de experiență între generații
imaginați-vă următoarea imagine: tatăl de 45 de ani, își deschide laptopul, își pornește webcam-ul și se aruncă în vâltoarea experiențelor sexuale cu necunoscute de pe net. în camera alăturată, fiul, de 18 ani, face același lucru, folosindu-și sculele din dotarea proprie... dacă vă întrebați unde e nevasta/mama, probabil la servici, trudește din greu pentru familie... idilic, nu e așa?? am întrebat tatăl dacă și-ar putea imagina o situație de acest gen și mi-a replicat că fiul e major, drept urmare poate să facă ce vrea. în plus, toată lumea o face...
Beauty says: am uitat să întreb dar dacă nevasta ar face același lucru în bucătărie, ar mai fi la fel de ok?
miercuri, 17 martie 2010
minte-mă frumos
Beauty says: spune-mi povești, șoptește-mi cuvinte la urechi, dar... minte-mă frumos
marți, 16 martie 2010
încrederea de sine
toată lumea se întreabă cum am ajuns eu să am atâta încredere în mine, de provoc dureri de cap unora și altora? :D nu este nicio știință deosebită. m-am autoevaluat. de nenumărate ori. m-au evaluat alții. din toate acestea am încercat să trag niște concluzii. să învăț câte ceva (uneori am reușit, alteori nu prea). peste ego-ul meu destul de puternic, educat de la o vârstă fragedă cu principiile clasice ale competitivității s-au așezat pe rând experiențe, cunoștințe, abilități, atitudini noi. practic am învățat că orice se poate, ca nimic nu e imposibil și că merit ceea ce este mai bun, în condițiile în care mă încadrez în limitele de toleranță agreate social. în plus am învățat să mă evaluez nu în funcție de cei care mă înconjoară, ci în funcție de nevoile și ambițiile mele. lucrul acesta mi-a conferit o libertate și o independență greu de imaginat pentru majoritatea semenilor :)
Beauty says: cred că oricine poate ajunge la același nivel fără un efort deosebit
luni, 15 martie 2010
început de săptămână
în weekend am luat câteva hotărâri importante. una dintre ele zice că trebuie să îmi eficientizez folosirea timpului. asta înseamnă că trebuie să îmi delimitez ușor timpul de lucru, timpul privat și timpul de socializare. alta spune că anul ăsta voi călători mai mult decât anul trecut și de preferat voi face cunoștință cu alte nații. rezultă că îmi trebuie un update al tehnologiei care mă înconjoară și o agendă mai ordonată, căci nu aș vrea ca în loc de relaxare să dau în oboseală cronică. a treia decizie este legată de creșterea tonusului fizic. la revedere activități online, bine ai sosit activități fizice (chestia asta e hardcore, pentru că sunt destul de leneșă de felul meu și prefer să-mi folosesc creierul în detrimentul mușchilor). nu renunț însă la dulciuri, sex, prieteni interesanți și provocări...
Beauty says: good!
vineri, 12 martie 2010
sunt varză
îmi scrie unul. replici fără substanță și fără prea mult sens, aducându-mi aminte de cum se agăța odinioară, la coada la pâine. știți voi replicile cu un cico și o amandină? urmate de pisi (mai modern) și niște cratime lipsă (deh, unde nu e, nici nu poți cere). aceeași persoană pozează în victima descurcăreață, dar se oftică când i se face portretul robot, al șmecherașului care taie frunză la câini, în speranța că va da lovitura. dacă dați peste o persoană de genul acesta, luați aminte: are tactici de negociere foarte bune și se adaptează din mers contextului. chiar dacă recunoaște într-un final că e varză...
Beauty says: bine măcar că recunoști :))
joi, 11 martie 2010
o vleau pe Barbie!
există o categorie de bărbați care și-au dorit o păpușă Barbie când erau mici și se jucau cu puța în nisip. pe vremea respectivă își imaginau cum i-ar aranja părul blond și strălucitor, cum i-ar desena buzele cu rujul mamei și cum i-ar scurta fusta și bluzița pentru a fi mai aproape de Sfântul Graal... din păcate părinții au preferat să dea banii de Barbie pe un pește de sticlă și o balerină de porțelan. bune de pus în vitrină și admirat. băieții de odinioară au devenit bărbații de azi. care nu și-au satisfăcut pofta de Barbie. își imaginează că sunt Ken ieșit la agățat, care repetă la nesfârșit: ești frumoasă? cât ești de frumoasă? dar ești sigură că ești frumoasă? și, odată găsită, o vor pune în vitrină și o vor admira...
Beauty says: săracii...
miercuri, 10 martie 2010
sextexting
dragilor, e cazul să învățați un nou cuvânt. asta dacă nu ați făcut-o până acum. că doar nu vreți să fiți depășiți de situație... :D deși probabil ați practicat sextexting pe la începuturile sms-urilor. da, atunci când ați trecut de la mesaje la telefon, lungi și costisitoare la discuțiile în 140 de caractere. zice dicționarul urban că-s similare cu sexul online... dar presimt cum vor da năvală iubitorii web-cam-ului și vor spune că a descrie cum o freci nu este similar cu frecatul în direct :)))
Beauty says: aștept sextwitting :P
marți, 9 martie 2010
moda copiilor
copiii au ajuns la modă. economiștii ar zice că e un trend bun. cinicii ar zice că planeta e suficient de sufocată de oameni. cei care își doresc copii ar spune că nu e modă, doar necesitate. eu am ajuns să susțin că e folositor să îi faci cât mai repede, odată ce te-ai decis că ideea e interesantă. nu cred în porcăriile cu vreau să îmi trăiesc viața (pe bune??). și ei fac parte tot din mediul nostru înconjurător, la fel ca părinții, prietenii, dușmanii, necunoscuții și mulți alții. cred însă că trebuie să fii pregătit fizic, psihic și mental pentru așa ceva. și poate financiar. aici am dubii. căci nu întotdeauna banii rezolvă totul.
luni, 8 martie 2010
fetele petrec azi... și un tăntălău
azi am disperat de câți la mulți ani am primit. mi se pare o aberație. cu excepția zilei de naștere, când are o logică să îi urezi persoanei să trăiască mult timp înainte, în rest nu reușesc să înțeleg utilizarea intensivă a expresiei. următorul lucru enervant a fost întrebarea: cum petrece (sic!) azi fetele?? pe bune? trebuie să petrecem doar când e bifat cu Ziua femeii în calendar? și în rest? nu ieșim din bucătărie că e lanțul prea mic??? :D eu am o problemă cu spiritul de turmă și acțiunile făcute pentru că așa fac și restul... dar în fine, fiecare să facă după cum nu îl duce capul :P
tăntălăul este un prieten drag de-al meu care-și caută prietenă, interesată mai mult de relaționarea spirituală și mai puțin de cea fizică (da, știu, e surprinzător). culmea e că arată bine și e bun simț. ce ziceți, îl ajutăm? :)
Beauty says: obositoare zi...
joi, 4 martie 2010
bun sau rău
am încetat de mult timp să mai împart viața în alb și negru. în fapt există o multitudine de nuanțe de gri care ne înconjoară în fiecare moment. m-am oprit din a mai categorisi persoanele și lucrurile drept bune sau rele. pentru că nu este folositor. ceva bun astăzi, își pierde mâine din proprietăți și devine nefolositor. și viceversa. un bun prieten azi, se poate dovedi doar o mare dezamăgire mâine, în timp ce o jigodie se poate dovedi util atunci când contextul se schimbă.
miercuri, 3 martie 2010
apă, foc și aer.
eu sunt semn de foc. ard mocnit tot timpul. în anumite momente câte o flamă se aprinde pentru o fracțiune de secundă, după care revine la loc. uneori, încep să prind putere până în momentul în care ard vâlvoi. în acele momente flăcări roșii-aurii dansează prin aer și încălzesc tot ce prind prin preajmă. uneori ard așa vreme îndelungată. alteori un jet de apă le stinge instant. și focul continuă să existe, doar că undeva invizibil. îmi place apa, pentru că mă calmează. prea multă apă însă m-ar reduce la tăcere definitiv. îmi place aerul, pentru că îmi dă forță. doar că în acele momente, puțini sunt cei care rezistă în apropierea focului.
Beauty says: și totuși nu orice pală de vânt are puterea de a porni focul. uneori reușește să îl stingă.
marți, 2 martie 2010
sunt curat
fraza cu "sunt curat" mă distrează de fiecare dată. igiena personală se învață în primii ani de viață. în funcție de familie, experiențe, anturaj, știm să ne menținem nivelul minim sau devenim ușor jegoși. de bine, de rău, majoritatea au învățat că dușul zilnic, periuța de dinți și deodorantul sunt necesare, în caz contrar se uită lumea urât la tine și ești discriminat. igiena actului sexual se învață la școală (pentru cei care au prins ore de acest fel) sau experimentând. filmele porno nu prea ajută în acest caz. revistele de fițe nici atât. poate revistele pentru adolescenți să mai strecoare câte un articol. e normal să fii curat, pentru că, în caz contrar, consecințele apar destul de rapid și se concretizează în infecții diverse. cu toate acestea, un mesaj de promovare de acest gen, nu te salvează de la infecții cu transmitere sexuală. păduchii sunt vizibili. HIV însă nu este.
Beauty says: sunt curat nu te salvează de belele.
luni, 1 martie 2010
cine-i mai pervers?
bărbatul sau femeia? eu tind să cred că mintea femeilor este mult mai perversă decât cea a bărbaților. pentru că e mai complexă. dacă adăugăm creativitate și dezinhibare, ajungem la un potențial exploziv. cred că bărbații se mulțumesc cu puțin, ei vor momentul final, repede și agitat, căci așa au fost spălați pe creier de pornografia pe care o vizionează. pentru gagici e important nu doar scopul, ci și modul prin care acesta este atins. fapt care le conferă capacitatea de a privi și modela imaginea de ansamblu. cu cât mintea lor concepe mai multe, cu atât potențialul de interesant devine realitate.
Beauty says: aștept să îmi demonstrați contrariul. :D
vineri, 26 februarie 2010
garderoba de primăvară
la ora la care scriu aceste rânduri, zăpada s-a topit, lăsând trotuarele pline de frunze moarte. din loc în loc aburi se ridică în zare, amețiți de un soare ghiduș care se joacă de-a v-ați ascunselea printre nori. e momentul potrivit pentru a-mi face curat în dulap și a scoate mai în față hainele mai subțiri. nu știu dacă vremea bună va ține. poate va mai ninge. dar cu siguranță soarele va deveni mai puternic până în ziua în care va forța trezirea naturii la realitate. zâmbesc, căci ziua aceea o aștept de mult timp. odată cu ea, culorile terne vor fi reduse la tăcere. căci e vremea culorilor puternice. a nuanțelor delicate. a accesoriilor fistichi.
Beauty says: a mai trecut un an :)
joi, 25 februarie 2010
alegerile pe care le facem
alegerile pe care le facem ne influențează întreaga existență. bune sau proaste, sunt ale noastre și vom simți consecințele pe propria piele. vom trăi cu ele, le vom urî sau le vom aprecia, dar de scăpat, greu de crezut că se va întâmpla. lucrul ăsta l-am învățat în timp. mereu am fost preocupată de a lua decizia corectă, o decizie informată. ceea ce uneori e greu de realizat. pentru că nu totdeauna ajungi la informația corectă, o primești distorsionată, o percepi prin prisma propriilor capacități și dorințe, ajungând, ca într-un final, să o folosești eronat. caz în care, decizii care păreau potrivite, ajung să fie total greșite, dar lucrul acesta nu îl afli decât în timp, de regulă în momente în care trăiești consecințele și nu mai poți îndrepta nimic.
miercuri, 24 februarie 2010
Dragobeții
da, știu, e mijlocul săptămânii. sau ceva de genul (timpul oricum nu ne interesează). și e ceva sărbătoare locală, asemănătoare cu Valentine's Day (sau invers)... cine a mai inventat-o și pe asta. am depășit de mult conotațiile rurale. am rămas cu cele comerciale. doar că... nu ne place să facem cadouri (sunt scumpe și greu de potrivit). florile sunt pentru momente super oficiale (da, la înmormântări, pardon, nunți mă refer :P). și atunci ce ne-a mai rămas? să bem. până cădem beți de atâta dragoste.
Beauty says: cheers!
marți, 23 februarie 2010
visez
visez mult, des și de multe ori colorat. visez cu ochii închiși sau cu ochii deschiși. visez cu voce tare. în vise lucrurile se întâmplă cu altă viteză, senzațiile sunt uneori exagerate și realitatea nu mai este ceea ce ar trebui să fie. în vise fanteziile sunt total realizabile și devin inspirație pentru acțiuni irealizabile. în vise lumea poate fi cu susul în jos și în același timp ispititoare.
Beauty says: încă visez...
luni, 22 februarie 2010
3some
cei doi sunt ușori plictisiți (deși el zice că nu). și vor ceva nou. mai mult ea decât el (asta a fost un detaliu care încă mă frapează :D). și ce mai poate fi nou în ziua de azi decât micile perversiuni? legatul de pat și jucatul de roluri erau perversiunile părinților și bunicilor noștri. pentru străbunici pipăitul prin fân era indecent de sexi și provocator. în epoca noastră, ne-am upgradat de la prostioare de acest fel. chestiile ăstea le facem la 10 ani. la 20, deviza este: the more, the better. și dacă Blair din Gossip girl a dovedit că se poate, noi de ce nu am face la fel?
Beauty says: atenție fete și băieți la ce vă doriți... s-ar putea să vi se îndeplinească...
aventura
din ce în ce mai mulți își doresc o aventură. mi se pare amuzant căci viața de zi cu zi este o aventură continuă. este plină de decizii riscante și de primejdii care te pândesc la tot pasul. gropile din asfalt, virușii care așteaptă să te înhațe, șefii care te sug de vlagă, partenerii care vor mai mult decât oferă. dar la un moment dat stresul devine constant, fluxul de adrenalină se normalizează și ai nevoie de altceva. și cum nu toată lumea consideră bungee-jumpingul o soluție potrivită, majoritatea apelează la cel mai vechi tric din lume: o relație întâmplătoare cu o persoană necunoscută. a-l înșela pe celălalt cu oricine are brusc capacitatea de a aduce artificiile și tobele în viața spurcată monotonă pe care o ai. a i-o trage celui care are încredere în tine devine mai interesant decât a-i cultiva încrederea. dacă facem abstracție de caracterul extrem de negativ, o acțiune de acest fel poate fi incitantă. repetată, devine la fel de monotonă ca și viața searbădă de la început.
joi, 18 februarie 2010
nu mai am răbdare
răbdarea este o calitate pe care nu poți să i-o ceri unui berbec. nu poți să îi spui așteaptă... nici se rezolvă mâine... sau discutăm săptămâna viitoare. totul trebuie să se rezolve acum, azi, în acest moment, irepetabil și, deci, neprețuit! această filozofie de viață m-a băgat de multe ori în bucluc. pentru că, 1, sunt repezită și tind să iau decizii în consecință, și, 2, pentru că orice depășește orizontul de timp al prezentului actual tinde să mă plictisească sau să îmi provoace traume majore. și acum, imaginați-vă că de aproximativ doi ani mă aflu într-o stare de așteptare...
miercuri, 17 februarie 2010
dezamăgire de marți
azi am fost convinsă că e marți... pentru că cele trei ceasuri rele au fost înlocuite de trei comentarii care îmi corectau greșelile de exprimare din câteva articole anterioare. hello, fun-clubul, păi se poate să mă lăsați să scriu cu greșeli?? :P
Beauty says: măi, măi, măi
marți, 16 februarie 2010
luni, 15 februarie 2010
sexul virtual
aproape că nu există zi în care să nu primesc măcar o ofertă de sex virtual. dar parcă în ultima vreme mesajele s-au întețit... o fi de la vremea rece, care i-a ținut pe toți nebunii în fața calculatoarelor. sau poate a crescut numărul persoanelor cu probleme. în orice caz, cu această ocazie mi-am adus aminte de dezaxații care umblau pe stradă doar cu un parpalac pe ei și își arătau organele tipelor pe care le prindeau prin zone mai puțin aglomerate... culmea e că n-am auzit pe nimeni să zică wow, ce fain. altfel stau însă lucrurile în fața web-ului. deși practic e același lucru - un nebun care și-o freacă în fața ta, se pare că distanța oferită de cablul de net e suficient de safe ca să te facă să nu ai reacții negative, ba, dimpotrivă, să îți placă (??!). nu am nimic împotriva condimentării relației de cuplu folosind diferite tehnologii, în anumite contexte, dar a prefera o sesiune de arătat organele după 2 replici schimbate, mi se pare comportament de maimuță.
vineri, 12 februarie 2010
luni, 8 februarie 2010
to (have) sex or not to (have) sex?
sâmbătă, 6 februarie 2010
doar un gând
iar am probleme cu timpul. și cu răbdarea. aș vrea ca lucrurile bune să se întâmple alaltăieri și cele rele într-un viitor extrem de îndepărtat. în realitate, culmea, ele au propria lor personalitate. :P și nu prea țin cont de ce vreau eu. deși uneori am senzația că eu sunt păpușarul șef. să vă dau un exemplu: sunt cu niște hârtii într-o mână și cu o cană plină, în cealaltă. în timp ce mă întind să pun cana pe birou, într-o fracțiune de secundă îmi trece prin cap că s-ar putea să mă împiedic la un moment dat, și conținutul cănii să ajungă pe laptop. zâmbesc ușor și dau din mână, în timp ce-mi zic în gând: eh, da, nu o să se întâmple. mă întorc, schimb câteva replici și când dau să vin înapoi, agăț colțul biroului și, ați ghicit, cafeaua este cât pe ce să dea pe dinafară din cană. o simplă întâmplare? nu atunci când se repetă cu regularitate. premoniție? nu, că nu sunt Sandra Bullock. :D lucrurile care se întâmplă sunt de fapt produsul propriei noastre minți? posibil...
luni, 1 februarie 2010
strungar, stilist, psiholog, same
sunt strungar și am terminat și psihologie. nu știu la ce îmi folosește pentru că, în mod clar, am oareșce tulburări de personalitate și nu sunt capabil să evaluez altă persoană. nici pe mine. dar nici nu doream asta. eu credeam că mă voi îmbogăți. da, m-am uitat la filme. la alea americane în care vine prostul, se întinde pe canapea și povestește câte în lună și stele, eu dau din cap, iar la final am marcat banul. am acasă o canapea. în carouri. special pentru cabinet. i-am pus și două șaibe, pe lateral, cu model, să arate mai bine. dar n-am avut noroc, căci am realizat că la noi nimic nu se poate. și m-am făcut strungar. sau stilist.
miercuri, 27 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
inginerul
este persoana care atunci când pomenești de semantică, îți zice: eu sunt inginer. de parcă nu ar fi dat bacul la română... inginerii pot fi împărțiți în două categorii: tipi isteți și simpatici, care nu fac caz de job și sunt preocupați de dezvoltare personală și ceilalți. ceilalți sunt cam mulți. și cam șterși, lipsiți de inteligență emoțională, ușor prostuți și limitați în ambiții. veți spune că nu trebuie să excelezi pentru a trage două linii și a schimba un bec, însă totuși...
luni, 25 ianuarie 2010
chelia
vineri, 22 ianuarie 2010
iubirea
joi, 21 ianuarie 2010
geaca neagră de vinilin
miercuri, 20 ianuarie 2010
bărbații și efectele speciale
marți, 19 ianuarie 2010
love actually
luni, 18 ianuarie 2010
dezamăgirea
nu vine din partea celor care nu pot. ei au o incapacitate. de acțiune, de gândire, de relaționare. mai mult de atât nu au cum să fie. ce să le faci... nu, dezamăgirea vine din partea celor care depășesc media. care ar putea face multe. dar care se complac într-o stare de autoamăgire, care îi ajută să supraviețuiască mediului și anturajului. cel mai trist este atunci când persoana în cauză se crede buricul pământului, ținând speech-uri celor din jur despre schimbare, dar fără a face cel mai mic efort de autoevaluare și de modificare.
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
momente
aș vrea să opresc timpul. să-i pun o piedică. să-i sar în spate. să-l fac să stea în loc. și să trăiesc acea clipă. ca și cum ar fi unica de acest fel.
vineri, 15 ianuarie 2010
când iphonul bate sucul
se făcea că existau o dată ca niciodată, undeva pe o planetă albastră, plină de omuleți ciudați, un spermatozoid și un ovul, dornici de a socializa. după cum era moda vremii, cei doi se legau la un cablu și purtau discuții interminabile, scuipând de la unul la altul cifre de 1 și 0, criptate. încetul cu încetul între cei doi se infiripă o conexiune unică, care îi încărcă cu energie statică și cu hormoni. și într-o zi sosi momentul. de a se cunoaște în afara rețelei. de a ieși din securitatea oferită de cabluri și biți și a intra în lumea necunoscută a omuleților ciudați, care se înțeleg prin sunete și gesturi. doar că în ziua aceea conexiunea nu funcționă, datorită unei furtuni electromagnetice. și atunci spermatozoidul cheltui banii de suc pe iphone.
joi, 14 ianuarie 2010
flirtatul
ce zici flirtăm și noi așa puțin?? asta-i replica unuia care după ce că nu știe, mai și semnalizează :D flirtatul este o abilitate relațională pe care ori o ai, ori ți-o dobândești în timp, cu ceva eforturi, presupunând că undeva aceasta există ascunsă. dacă nu te-ai născut cu această capacitate, mai bine ai bunul simț de a iniția și conduce o conversație decentă, în loc de a epata cu neuronii tăi lipsă. vei câștiga cu siguranță mai mult.
miercuri, 13 ianuarie 2010
bărbații care își plâng de milă
marți, 12 ianuarie 2010
chiar ești frumoasă?
luni, 11 ianuarie 2010
puterea într-o relație
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
se mai întâmplă
să iasă soarele de după nori
vineri, 8 ianuarie 2010
proștii sunt mulți și gălăgioși
de cum se face dimineață, încep să se manifeste. se adună de prin toate cotloanele, târându-și plictiseala și neuronii lipsă pe străzile orașului. zgomotul crește gradual, de la un enervant șușotit până la o zarvă generală, de trebuie să urli cu toată puterea pentru a-ți auzi gândurile. oricât te-ai strădui, nu poți să îi eviți. cei mai agresivi încearcă să să-și lipească transpirația de tine, întinzându-și tentaculele pentru a-ți sorbi energia. e nevoie de o palmă puternică pentru a te desprinde și a-i lipi de asfaltul prăfuit. de multe palme, căci sunt mulți...
joi, 7 ianuarie 2010
planurile de început de an
duminică, 3 ianuarie 2010
2010 șanse de a te simți mai bine în acest an
nu știu despre voi, însă eu sunt încântată că am scăpat de șobolan și bou. presimt un an cu multe provocări și șanse.