În ultima vreme timpul meu este atât de limitat încât rar mai observ schimbările din jurul meu. Ieri însă am tras aer în piept și mi-a ajuns la nas mirosul frunzelor uscate de toamnă... mi-am adus aminte de copilărie, de castanele maro, de care erau pline străzile în drum spre școală, de foșnetul frunzelor prin care îmi plăcea să alerg și de nebunia de culori pe care o regăseam oriunde mi-aș fi întors capul.
Beauty says: uneori timpul trece atât de repede și noi îl irosim pe lucruri fără valoare...
0 comments:
Trimiteți un comentariu