vineri, 30 iulie 2010

apelative și abordări

fato... fato făăăă... degeaba te-ai mutat la oraș, dacă tot ca la țară se urlă după tine... iar tu zâmbești ca proasta, în timp ce îți fluturi silicoanele și miști din fese pe sub pantalonași. banuiesc că nu știi că odinioară toate muierile erau apelate cu femeie. sau fă, că era mai scurt și mai eficient. trebuia să latre bărbatul un făăăăăăă spus energic și ea stătea drepți, mai ceva ca soldatul în prima zi după încorporare. bănuiala mea e că fă provine de la tufă, că, deh, starea vegetativă era la mare preț odinioară... dar parcă feminismul este în floare, nu???

drăguțo... în mod normal e ceva de bine să te facă cineva drăguță. e chiar mai fain decât frumoasă, pentru că nu e atât de pretențios, dar e drăguț... mic, simpatic, care îți aduce instant zâmbetul pe buze... când e folosit ca apelare, capătă subit conotații peiorative... și rimează cu șterge-o/ plimbă ursul.

Beauty says: mai știu și altele, dar le las pe altă dată :D

joi, 29 iulie 2010

viața e frumoasă și colorată



călărim? eu îl vreau pe cel din dreapta.. (mai multe pe www.1001culori.ro)

joi, 22 iulie 2010

tamagotchi

în Carrefour se vând jucărioarele electronice care au făcut furori cu mulți ani în urmă. N-aș ști să vă spun dacă sunt scumpe sau ieftine. Nici nu am văzut pe cineva cumpărându-le... da, chiar așa le-o mai cumpăra cineva? Dar am cunoscut pe cineva care își căuta un tamagotchi. El îi zice relație virtuală. Eu zic că e the same shit. Te uiți pe un ecran și te aștepți să facă ce îi comanzi. Din timp în timp softul îți zice cum să te comporți, că dacă nu ecranul se învinețește și moare...

Beauty says: tot o jucărie rămâne.

miercuri, 21 iulie 2010

niciodată nu este prea târziu...

Beauty says: dar uneori este prea devreme...

vineri, 16 iulie 2010

cum apreciem doar lucrurile pe care nu le avem

jobul. enervant, plictisitor, o chestie zilnică care te stresează și te irită. dacă nu îl ai, poate fi interesant o perioadă.  după care devine unicul lucru pentru care ai sta și în cap, indiferent dacă îți place sau nu...
banii. naiba să îi ia, cine are nevoie de bani? dar și când nu îi ai...
prietenii. la început drăguți, ați sta la povești minute întregi, savurând cafele fierbinți sau beri reci. după o perioadă sunt doar ăia cu care trebuie să ieși vineri seara și de care nu mai poți scăpa. și începi să îi apreciezi - poate - atunci când este vineri seara și nimeni nu te mai sună...
sexul. aici lucrurile sunt împărțite, câte persoane, atâtea păreri. cei normali, zic studiile, nu pot rezista fără. dar relaxează-te! prea puțini vor aprecia și învăța ceva din perioadele de abstinență :D
sănătatea. e un dat. e ultimul lucru în care ai investi. și când începe să se șubrezească aștepți miracole de la alții... dacă se poate fără ca tu să faci nicio schimbare.

Beauty says: cerul e albastru.

joi, 15 iulie 2010

the black smoke

de când cu vulcanul din Islanda, fumul negru se manifestă aproape zilnic, de cele mai multe ori cu stropi mari, inundând străzile după o ploaie de scurtă durată, alteori cu tunete și fulgere, brăzdând cerul în așteptarea posesorilor de Nikon sau Canon... din când în când, câte un fum tras cu nesaț de fumătorii de pe terase sau balcoane își găsește drumul către cer, disipându-se înainte de a face cunoștință cu surata mai neagră... cel mai periculos este însă fumul invizibil care înnegrește neuronii obosiți până când îi reduce la tăcere.

Beauty says: go away!

miercuri, 14 iulie 2010

caut relație serioasă

el nu prea știe ce înseamnă serios. dar caută cu insistență. enervat când îl întrebi despre motivele grabei, evită să răspundă, în schimb face afirmații tendențioase și așteaptă aprobare pentru toate tâmpeniile spuse. internetul i se pare mediul absolut normal pentru a agresa rapid victima care îi răspunde la salut și a-și reconfirma încă o dată că restul sucks :D interesant de studiat. altfel doar un alt dobitoc fără abilități de comunicare și relaționare...

Beauty says: zic să buchisești prin blog, dacă vrei să mai înveți câte ceva ;)

marți, 13 iulie 2010

faină țară...

în fiecare zi, există cel puțin un moment în care mă întreb care este motivul pentru care românii sunt atât de sado-masochiști de se frustrează singuri, chiar și atunci când nu este cazul. de ce odată trecută granița, toată lumea este posomorâtă și lipsită de orice speranță. de ce nimeni nu iși folosește creierul decât pentru a i-o trage celui de lângă, care pare ușor mai fericit (deși nu-i nici el/ea). realitatea de fiecare zi nu are cum să se schimbe în bine atâta vreme cât oamenii din ea se comportă la fel de nasol...

Beauty says: păcat că-i populată!

 
Beauty says © 2008 Template by Exotic Mommie Illustration by Dapina