cel căruia îi sclipeau ochii

Coboram scările, când l-am zărit. Avea luminițe în ochi și zâmbea șăgalnic. Era imposibil să treci pe lângă el fără să-l observi. Iar el știa lucrul ăsta. Poate ar trebui să-l știe și alții. Căci cei care ne fac să întoarcem capul ies cu ceva în evidență, au acel je ne sais quoi. Desigur poți să ieși în evidență și prin tâmpeniile pe care le spui sau faci sau halul în care arăți. Dar rezultatul nu-ți va fi favorabil, ba dimpotrivă.

Beauty says: licurici...